„Mai presus de toţi am învăţat de la Iezuiţi, ca şi Lenin, după cum ştiu. Lumea nu a cunoscut niciodată ceva atât de splendid cum e structura ierarhică a Bisericii Catolice. Au fost câteva lucruri pe care le-am preluat de la iezuiţi pentru folosul Partidului [Nazist]”. – Adolf Hitler.
Un citat similar din cartea lui Edmond Paris „The Vatican Against Europe”: „Cel mai mult am am învăţat de la Ordinul Iezuit. Nu a existat niciodată ceva mai impunător pe pământ decât organizarea ierarhică a Bisericii Catolice. O bună parte a acelei organizaţii am transpus-o direct partidului meu. Biserica Catolică trebuie considerată ca exemplu. Am să vă spun un secret. Fondez un ordin. In Himmler (devenit lider al partidului Nazist) îl văd pe Ignatius de Loyola.” – Adolf Hitler.
Cel Rău imită in oglindă ceea ce vrea să distrugă.
In 1816, fostul preşedinte John Adams (1735-1826) a scris prietenului său Thomas Jefferson spunând: „Restaurarea lor este cu adevărat un pas adânc spre întuneric, cruzime, perfidie, despotism, moarte... Nu-mi place apariţia iezuiţilor. Dacă a fost vreodată un grup de oameni care să merite damnarea eternă pe pământ şi in iad, este această Societate a lui Loyola.”
Aliatul revoluţionarilor americani, generalul francez Marques de Lafayette (1757-1834) a spus despre ei:
„Este părerea mea că dacă libertăţile acestei ţări – Statele Unite ale Americii – sunt distruse, ar fi prin dibăcia preoţilor iezuiţi Romano Catolici, căci ei sunt cei mai vicleni şi periculoşi inamici ai libertăţii civile şi religioase. Ei au instigat MAJORITATEA războaielor Europei”.
În dorinţa de a se infiltra în lojele britanice ale ritului Scoţian au încercat să-l atragă pe John Robison, mason de grad înalt, profesor la Universitatea din Edinburgh, care însă s-a revoltat la planurile lor şi a publicat în 1797-1798 cartea intitulată „Dovezi ale Unei Conspiraţii împotriva tuturor Religiilor şi Guvernelor Europei, dusă la îndeplinire în Intâlnirile Secrete ale Masonilor Liberi, Illuminati, şi Societăţilor literare Reading” . In ea este revelat planul lor de distrugere a creştinismului, de răsturnare a guvernelor statale din Europa şi de stăpânire a lumii pas cu pas. Atenţionările au fost ignorate din nou.
Ceea ce au încercat mereu anticriştii, a fost să înlocuiescă insiduos puterea salvatoare a iubirii cu „zeiţa raţiune” care a înlocuit credinţa creştină la 1789 în Franţa, propagată de unii ca materialism ştiinţific şi de alţii ca „spiritualitate”.
Ultrabogatul Meyer Amschel Rothschild (1743-1812) din Frankfurt, Germania, a dat la fiecare din cei 5 fii ai lui câte o bancă, la Frankfurt, Londra, Paris, Viena şi Napoli, devenind ultrabogaţi prin finanţarea ambelor tabere a oricărui război.
În 1790, Mayer Amschel a spus: „Lăsţi-mă să emit moneda şi să controlez banii unei naţiuni şi nu-mi pasă cine scrie legile.” Adică Parlamentele sunt la mâna „băncilor centrale”. Un an mai târziu, familia Rothschild a dobândit controlul asupra banilor americani, când Alexander Hamilton, un agent al familiei în cabinetul lui George Washington, a înfiinţat o bancă centrală în 1791, The First Bank of the United States. Termenul băncii a expirat în 1811 şi Congresul a votat împotriva înnoirii contractului; ca urmare, Imperiul Britanic a declarat război Americii în 1812, şi astfel Banca Centrală a fost reînfiinţată în 1816. Pentru că Rusia a ajutat America a atras mai multă ură împotriva ei.
„Tratatul Secret de la Verona” semnat în 22 noiembrie 1822 de Austria (Metternich), Franţa (Chateaubriand), Prusia (Bernstet), Rusia (Nesselrode); a fost parţial motivul pentru care a fost stabilită Doctrina Monroe. Scopul lui era de a face unele schimbări in „Tratul Sfintei Alianţe”, şi Articolul Unu spune:
„Marile puteri contractante, fiind convinse că sistemul de guvernare reprezentativă este la fel de incompatibil cu principiile monarhice ca si maxima suveranităţii poporului cu drept divin; se angajează reciproc, în modul cel mai solemn, să îşi folosească toate eforturile pentru a pune capăt sistemului de guverne reprezentativ, în orice ţară în care acesta ar exista în Europa, și pentru a preveni introducerea acestuia acolo unde nu este încă cunoscut.”
Fără îndoială, acest document reprezenta intenţiile bancherilor internaţionali care plănuiau dominaţia asupra lumii.
In 1822, cărvunarii, „elemente progresiste” din ţările româneşti, au realizat un proiect de constituţie în 77 de puncte. Aceştia şi-au luat numele de la carbonari, membrii unei societăţi secrete din Italia, care „se ascundeau în păduri din motive conspirative”, spune dicţionarul enciclopedic român, care adaugă: „Erau organizaţi pe loji (vente), în care se oficia un ritual masonic”.
După moartea lui Weishaupt pe 18 noiembrie 1830 la 82 de ani, liderul revoluţionar italian Giuseppe Mazzini (1805-1872), a fost numit cap al Illuminati şi al Programului Revoluţionar Mondial în 1834. La Universitatea Genova a devenit gradul 33 si a intrat in organizaţia secretă Carbonari.
Abraham Lincoln a fost asasinat de J.W. Booth, membru al unui grup secret conspirativ.
Agenţii britanici au eliminat până în 1870 amendamentul 13 cel original, referitor la titlurile nobiliare deoarece impiedeca pe cei cu legături cu Coroana Britanică şi City of London să deţină funcţii publice în America.
Preşedintele Andrew Jakson a reuşit să desfiinţeze Banca în 1836 la expirarea termenului de 20 ani, dar a fost reintrodusă „pe uşa din dos”, ca hoţii, în noaptea de 22/23 decembrie 1913, când membrii Congresului, cu excepţia câtorva reprezentanţi şi senatori aleşi cu grijă, erau plecaţi din Washington pentru a sărbători Crăciunul.
Infiinţarea Federal Reserve Bank se plănuise în noiembrie 1910, când şapte oameni s-au întâlnit pe insula Jekyl, din largul coastei statului Georgia: senatorul republican Nelson Aldrich si Frank A. Vanderlip, reprezentând imperiul financiar Rockefeller (Illuminati), Henry Davidson, Charles Norton si Benjamin Strong, reprezentând pe J.P. Morgan (Illuminati), Paul Warburg (Illuminati) - dinastia bancară Rothschilds (Illuminati) a Europei, agenţii bancari ai iezuiţilor care controlau averea Bisericii Romano-Catolice.
Astfel că, în ciuda avertismentelor unor preşedinţi, banii Americii au intrat pe mâinilie lui Jacob Schiff şi Paul Warburg (fratele lui Max W. din Germania), imigrat în SUA cu acest scop.
Federal Reserve NU este o instituţie de stat nici de guvern, ci proprietatea unor bancheri particulari, membri ai Council of Foreign Relationship sponzorizat de City of London. Conform Constituţiei, articolul I, secţiunea 8, paragraful 5, Congresul este cel care ar fi trebuit să emită şi să regularizeze valoarea dolarului. De la înfiinţarea FRB dolarul american a pierdut 96% din valoare. Până la înfiinţare americanii nu plăteau impozite si taxe. Dar aveau de toate: şcoli, şosele, metrouri, armată si marină.
Pentru că unii bancheri şi industriaşi bogaţi cum au fost Benjamin Guggenheim, Isa Strauss si Jacob Astor, se opuneau băncii centrale, au fost invitaţi pe Titanic, pe care J.P. Morgan a primit ordin să-l construiască, în aprilie 1912. Niciunul din ei nu a supravieţuit.
In 1898, Morgan Robertson a scris o carte numită “Wreck of the Titanic” (Sfărâmarea Titanicului) despre un pachebot de lux, considerat nescufundabil, care mergea prea repede în Atlanticul de Nord in aprilie şi care s-a lovit de un iceberg omorând aproape pe toţi cei de la bord din cauza numărului insuficient a bărcilor de salvare. 14 ani mai târziu această „ficţiune” a devenit o realitate completă. Un grup de 400 din cei mai bogaţi oameni din lume care se opuneau FRB-ului se aflau la bordul navei. Căpitanul vasului, Edward Smith, era mason şi respecta ordinele primite. Suspiciunile au crescut când autorul cărţii, M. Robertson, a fost otrăvit la scurt timp după scufundarea Titanicului.
Daniel 12:2: „Mulţi din cei ce dorm în „pulberea pământului” [în trup material] se vor trezi, unii la Viaţa Veşnică, iar alţii la ruşine şi ocară veşnică.
Un citat similar din cartea lui Edmond Paris „The Vatican Against Europe”: „Cel mai mult am am învăţat de la Ordinul Iezuit. Nu a existat niciodată ceva mai impunător pe pământ decât organizarea ierarhică a Bisericii Catolice. O bună parte a acelei organizaţii am transpus-o direct partidului meu. Biserica Catolică trebuie considerată ca exemplu. Am să vă spun un secret. Fondez un ordin. In Himmler (devenit lider al partidului Nazist) îl văd pe Ignatius de Loyola.” – Adolf Hitler.
Cel Rău imită in oglindă ceea ce vrea să distrugă.
In 1816, fostul preşedinte John Adams (1735-1826) a scris prietenului său Thomas Jefferson spunând: „Restaurarea lor este cu adevărat un pas adânc spre întuneric, cruzime, perfidie, despotism, moarte... Nu-mi place apariţia iezuiţilor. Dacă a fost vreodată un grup de oameni care să merite damnarea eternă pe pământ şi in iad, este această Societate a lui Loyola.”
Aliatul revoluţionarilor americani, generalul francez Marques de Lafayette (1757-1834) a spus despre ei:
„Este părerea mea că dacă libertăţile acestei ţări – Statele Unite ale Americii – sunt distruse, ar fi prin dibăcia preoţilor iezuiţi Romano Catolici, căci ei sunt cei mai vicleni şi periculoşi inamici ai libertăţii civile şi religioase. Ei au instigat MAJORITATEA războaielor Europei”.
În dorinţa de a se infiltra în lojele britanice ale ritului Scoţian au încercat să-l atragă pe John Robison, mason de grad înalt, profesor la Universitatea din Edinburgh, care însă s-a revoltat la planurile lor şi a publicat în 1797-1798 cartea intitulată „Dovezi ale Unei Conspiraţii împotriva tuturor Religiilor şi Guvernelor Europei, dusă la îndeplinire în Intâlnirile Secrete ale Masonilor Liberi, Illuminati, şi Societăţilor literare Reading” . In ea este revelat planul lor de distrugere a creştinismului, de răsturnare a guvernelor statale din Europa şi de stăpânire a lumii pas cu pas. Atenţionările au fost ignorate din nou.
Ceea ce au încercat mereu anticriştii, a fost să înlocuiescă insiduos puterea salvatoare a iubirii cu „zeiţa raţiune” care a înlocuit credinţa creştină la 1789 în Franţa, propagată de unii ca materialism ştiinţific şi de alţii ca „spiritualitate”.
Ultrabogatul Meyer Amschel Rothschild (1743-1812) din Frankfurt, Germania, a dat la fiecare din cei 5 fii ai lui câte o bancă, la Frankfurt, Londra, Paris, Viena şi Napoli, devenind ultrabogaţi prin finanţarea ambelor tabere a oricărui război.
În 1790, Mayer Amschel a spus: „Lăsţi-mă să emit moneda şi să controlez banii unei naţiuni şi nu-mi pasă cine scrie legile.” Adică Parlamentele sunt la mâna „băncilor centrale”. Un an mai târziu, familia Rothschild a dobândit controlul asupra banilor americani, când Alexander Hamilton, un agent al familiei în cabinetul lui George Washington, a înfiinţat o bancă centrală în 1791, The First Bank of the United States. Termenul băncii a expirat în 1811 şi Congresul a votat împotriva înnoirii contractului; ca urmare, Imperiul Britanic a declarat război Americii în 1812, şi astfel Banca Centrală a fost reînfiinţată în 1816. Pentru că Rusia a ajutat America a atras mai multă ură împotriva ei.
„Tratatul Secret de la Verona” semnat în 22 noiembrie 1822 de Austria (Metternich), Franţa (Chateaubriand), Prusia (Bernstet), Rusia (Nesselrode); a fost parţial motivul pentru care a fost stabilită Doctrina Monroe. Scopul lui era de a face unele schimbări in „Tratul Sfintei Alianţe”, şi Articolul Unu spune:
„Marile puteri contractante, fiind convinse că sistemul de guvernare reprezentativă este la fel de incompatibil cu principiile monarhice ca si maxima suveranităţii poporului cu drept divin; se angajează reciproc, în modul cel mai solemn, să îşi folosească toate eforturile pentru a pune capăt sistemului de guverne reprezentativ, în orice ţară în care acesta ar exista în Europa, și pentru a preveni introducerea acestuia acolo unde nu este încă cunoscut.”
Fără îndoială, acest document reprezenta intenţiile bancherilor internaţionali care plănuiau dominaţia asupra lumii.
In 1822, cărvunarii, „elemente progresiste” din ţările româneşti, au realizat un proiect de constituţie în 77 de puncte. Aceştia şi-au luat numele de la carbonari, membrii unei societăţi secrete din Italia, care „se ascundeau în păduri din motive conspirative”, spune dicţionarul enciclopedic român, care adaugă: „Erau organizaţi pe loji (vente), în care se oficia un ritual masonic”.
După moartea lui Weishaupt pe 18 noiembrie 1830 la 82 de ani, liderul revoluţionar italian Giuseppe Mazzini (1805-1872), a fost numit cap al Illuminati şi al Programului Revoluţionar Mondial în 1834. La Universitatea Genova a devenit gradul 33 si a intrat in organizaţia secretă Carbonari.
Abraham Lincoln a fost asasinat de J.W. Booth, membru al unui grup secret conspirativ.
Agenţii britanici au eliminat până în 1870 amendamentul 13 cel original, referitor la titlurile nobiliare deoarece impiedeca pe cei cu legături cu Coroana Britanică şi City of London să deţină funcţii publice în America.
Preşedintele Andrew Jakson a reuşit să desfiinţeze Banca în 1836 la expirarea termenului de 20 ani, dar a fost reintrodusă „pe uşa din dos”, ca hoţii, în noaptea de 22/23 decembrie 1913, când membrii Congresului, cu excepţia câtorva reprezentanţi şi senatori aleşi cu grijă, erau plecaţi din Washington pentru a sărbători Crăciunul.
Infiinţarea Federal Reserve Bank se plănuise în noiembrie 1910, când şapte oameni s-au întâlnit pe insula Jekyl, din largul coastei statului Georgia: senatorul republican Nelson Aldrich si Frank A. Vanderlip, reprezentând imperiul financiar Rockefeller (Illuminati), Henry Davidson, Charles Norton si Benjamin Strong, reprezentând pe J.P. Morgan (Illuminati), Paul Warburg (Illuminati) - dinastia bancară Rothschilds (Illuminati) a Europei, agenţii bancari ai iezuiţilor care controlau averea Bisericii Romano-Catolice.
Astfel că, în ciuda avertismentelor unor preşedinţi, banii Americii au intrat pe mâinilie lui Jacob Schiff şi Paul Warburg (fratele lui Max W. din Germania), imigrat în SUA cu acest scop.
Federal Reserve NU este o instituţie de stat nici de guvern, ci proprietatea unor bancheri particulari, membri ai Council of Foreign Relationship sponzorizat de City of London. Conform Constituţiei, articolul I, secţiunea 8, paragraful 5, Congresul este cel care ar fi trebuit să emită şi să regularizeze valoarea dolarului. De la înfiinţarea FRB dolarul american a pierdut 96% din valoare. Până la înfiinţare americanii nu plăteau impozite si taxe. Dar aveau de toate: şcoli, şosele, metrouri, armată si marină.
Pentru că unii bancheri şi industriaşi bogaţi cum au fost Benjamin Guggenheim, Isa Strauss si Jacob Astor, se opuneau băncii centrale, au fost invitaţi pe Titanic, pe care J.P. Morgan a primit ordin să-l construiască, în aprilie 1912. Niciunul din ei nu a supravieţuit.
In 1898, Morgan Robertson a scris o carte numită “Wreck of the Titanic” (Sfărâmarea Titanicului) despre un pachebot de lux, considerat nescufundabil, care mergea prea repede în Atlanticul de Nord in aprilie şi care s-a lovit de un iceberg omorând aproape pe toţi cei de la bord din cauza numărului insuficient a bărcilor de salvare. 14 ani mai târziu această „ficţiune” a devenit o realitate completă. Un grup de 400 din cei mai bogaţi oameni din lume care se opuneau FRB-ului se aflau la bordul navei. Căpitanul vasului, Edward Smith, era mason şi respecta ordinele primite. Suspiciunile au crescut când autorul cărţii, M. Robertson, a fost otrăvit la scurt timp după scufundarea Titanicului.
Daniel 12:2: „Mulţi din cei ce dorm în „pulberea pământului” [în trup material] se vor trezi, unii la Viaţa Veşnică, iar alţii la ruşine şi ocară veşnică.