Se împlinesc 50 de ani de la misiunea spaţială americană Apollo 11, lansat de o rachetă Saturn V de la Kennedy Space Center, Florida, la 16 iulie, care a dus oficial primii oameni pe Lună, aselenizând la 20 iulie 1969: Neil Armstrong, Michael Collins, Edwin Aldrin. Zborul a durat 102 ore 45 minute. Evenimentul epocal a fost transmis live la televiziunile din întreaga lume, urmărit de peste jumătate de miliard de telespectatori, inclusiv din România.
Modulul „Vulturul” cobora pe Lună în zona Mării Liniştii cu Armstrong şi Aldrin. Imbarcaţi în modul pentru ultima etapă a drumului lor, observă o navă spaţială „mare şi stranie” între ei şi Lună. Au aselenizat la 20:17 UTC si după o odihnă de 6,5 ore Neil Armstrong este primul care la 2:56 UTC pune piciorul pe Lună cu declaraţia „Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire”. E urmat la 20 minute de Aldrin. Collins a rămas pe orbită în modulul de comandă „Columbia”.
S-a auzit atunci la televizor următoarea discuţie:
Astronaut 1: Ha! Ce e aia ?
Astronaut 2: Avem o explicaţie pentru asta? [Bip]
Houston: (Nu) avem. Nu vă îngrijoraţi, continuaţi-vă programul. [Bip]
Astronaut 1: O băiete, este o, este, este ceva fantastic aici, nu v-aţi putea niciodată imagina asta! [Bip]
Houston: Recepţionat, ştim despre asta. Aţi putea să vă duceţi pe partea cealaltă, duceţi-vă înapoi pe partea cealaltă! [Bip]
Astronaut 1: E mare, chiar spectaculos... Dumnezeule... dar ce este aia de acolo?
Astronaut 1: Ce dracu e asta?
Houston: Mergi pe Tango, mergi pe Tango !
Astronaut 1: Ha! Este şi o lumină acolo acum ! [Bip]
Houston: Recepţionat, am înţeles, am urmărit-o. Pierdem legătura ! Bravo Tango, Bravo Tango, selectaţi Jezebel ! Jezebel ! [Bip]
Astronaut 1: .....da, ha ! ..... dar asta e incredibil!
Houston: Va chemăm pe Bravo Tango, Bravo Tango !
La acest moment se întrerupe. NASA a tăiat sunetul şi imaginea transmisiei publice timp de două minute pentru ca publicul să nu audă continuarea discuţiei. Întreruperea a fost motivată de supraîncălzirea uneia din cele două camere de luat vederi.
Sute de radioamatori au recepţionat emisia în domeniul undelor UHF si VHF, dintre Apollo 11 şi centrul de control de la Houston. Iată discuţia care a avut loc în timpul pauzei de două minute:
Houston: Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?
Armstrong şi Aldrin: Chestiile astea sunt imense, domnule...! Enorme...! Oh, Dumnezeule! Nu-ţi vine să crezi! Vă spun că mai sunt şi alte nave spaţiale acolo... aliniate pe marginea cealaltă a craterului... Ei sunt pe Lună şi ne privesc! Acelea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta!
Houston: Ce... ce... ce...? Ce naiba se întâmplă? Ce se întâmplă cu voi?
Armstrong şi Aldrin: Ei sunt aici, dedesubt.
Houston: Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.
Armstrong şi Aldrin: Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observându-ne instrumentele.
Houston: Neclar! Repetaţi ultima informaţie!
Armstrong şi Aldrin: Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!
Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea!
Armstrong şi Aldrin: Să sunăm această orbită ...625 la 5... Am conectat transmisia automată. Imi tremură mâinile aşa rău, nu mai pot face nimic. Să filmăm? Dacă aceste camere nenorocite nu au înregistrat nimic, ce facem atunci?
Houston: Aţi înregistrat ceva pe film?
Armstrong şi Aldrin: Nu avem niciun film la îndemână. Am fotografiat de trei ori farfuriile astea zburătoare, sau ce-or fi, dar ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sunteţi acum? Ce-i gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat.
Armstrong şi Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?
Armstrong şi Aldrin: Da, sunt puse unde trebuie. Dar oricine a construit acele nave spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat”.
Au petrecut pe suprafaţa Lunii 21 ore 31 minute. După 8 zile în spaţiu s-au întors pe Pământ la 24 iulie amerizând în Ocenaul Pacific.
Se împlinise astfel scopul naţional propus în 1961 de Preşedintele John F. Kennedy: „înainte ca acest deceniu să se încheie, de a pune un om pe Lună şi de a-l reîntoarce în siguranţă pe Pământ.”
În 1975, Maurice Chatelain, inginer pensionat de la NASA, şef al comunicaţiilor misiunilor Apollo, a publicat cartea „Our Cosmic Ancestors”, în care scria:
„Cu câteva momente înainte ca Armstrong să coboare scara şi să pună piciorul pe Lună, două OZN-uri levitau deasupa lor. Edwin Aldrin le-a făcut câteva fotografii. Unele din ele au fost publicate în revista Modern People numărul din iunie 1975.” (p. 25)
„Nu a fost o înscenare. Au fost făcute câteva refilmari de studio datorită artefactelor prezente pe Lună şi a unor fragmente de film deteriorate.”C. Goode
Lumina Ascensiunii. Toate drepturile de autor sunt rezervate. Articolul nu poate fi reprodus sau republicat fara permisiune. Poate fi indicat prin link la acest blog.
Modulul „Vulturul” cobora pe Lună în zona Mării Liniştii cu Armstrong şi Aldrin. Imbarcaţi în modul pentru ultima etapă a drumului lor, observă o navă spaţială „mare şi stranie” între ei şi Lună. Au aselenizat la 20:17 UTC si după o odihnă de 6,5 ore Neil Armstrong este primul care la 2:56 UTC pune piciorul pe Lună cu declaraţia „Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire”. E urmat la 20 minute de Aldrin. Collins a rămas pe orbită în modulul de comandă „Columbia”.
S-a auzit atunci la televizor următoarea discuţie:
Astronaut 1: Ha! Ce e aia ?
Astronaut 2: Avem o explicaţie pentru asta? [Bip]
Houston: (Nu) avem. Nu vă îngrijoraţi, continuaţi-vă programul. [Bip]
Astronaut 1: O băiete, este o, este, este ceva fantastic aici, nu v-aţi putea niciodată imagina asta! [Bip]
Houston: Recepţionat, ştim despre asta. Aţi putea să vă duceţi pe partea cealaltă, duceţi-vă înapoi pe partea cealaltă! [Bip]
Astronaut 1: E mare, chiar spectaculos... Dumnezeule... dar ce este aia de acolo?
Astronaut 1: Ce dracu e asta?
Houston: Mergi pe Tango, mergi pe Tango !
Astronaut 1: Ha! Este şi o lumină acolo acum ! [Bip]
Houston: Recepţionat, am înţeles, am urmărit-o. Pierdem legătura ! Bravo Tango, Bravo Tango, selectaţi Jezebel ! Jezebel ! [Bip]
Astronaut 1: .....da, ha ! ..... dar asta e incredibil!
Houston: Va chemăm pe Bravo Tango, Bravo Tango !
La acest moment se întrerupe. NASA a tăiat sunetul şi imaginea transmisiei publice timp de două minute pentru ca publicul să nu audă continuarea discuţiei. Întreruperea a fost motivată de supraîncălzirea uneia din cele două camere de luat vederi.
Sute de radioamatori au recepţionat emisia în domeniul undelor UHF si VHF, dintre Apollo 11 şi centrul de control de la Houston. Iată discuţia care a avut loc în timpul pauzei de două minute:
Houston: Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?
Armstrong şi Aldrin: Chestiile astea sunt imense, domnule...! Enorme...! Oh, Dumnezeule! Nu-ţi vine să crezi! Vă spun că mai sunt şi alte nave spaţiale acolo... aliniate pe marginea cealaltă a craterului... Ei sunt pe Lună şi ne privesc! Acelea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta!
Houston: Ce... ce... ce...? Ce naiba se întâmplă? Ce se întâmplă cu voi?
Armstrong şi Aldrin: Ei sunt aici, dedesubt.
Houston: Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.
Armstrong şi Aldrin: Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observându-ne instrumentele.
Houston: Neclar! Repetaţi ultima informaţie!
Armstrong şi Aldrin: Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!
Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea!
Armstrong şi Aldrin: Să sunăm această orbită ...625 la 5... Am conectat transmisia automată. Imi tremură mâinile aşa rău, nu mai pot face nimic. Să filmăm? Dacă aceste camere nenorocite nu au înregistrat nimic, ce facem atunci?
Houston: Aţi înregistrat ceva pe film?
Armstrong şi Aldrin: Nu avem niciun film la îndemână. Am fotografiat de trei ori farfuriile astea zburătoare, sau ce-or fi, dar ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sunteţi acum? Ce-i gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat.
Armstrong şi Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?
Armstrong şi Aldrin: Da, sunt puse unde trebuie. Dar oricine a construit acele nave spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat”.
Au petrecut pe suprafaţa Lunii 21 ore 31 minute. După 8 zile în spaţiu s-au întors pe Pământ la 24 iulie amerizând în Ocenaul Pacific.
Se împlinise astfel scopul naţional propus în 1961 de Preşedintele John F. Kennedy: „înainte ca acest deceniu să se încheie, de a pune un om pe Lună şi de a-l reîntoarce în siguranţă pe Pământ.”
În 1975, Maurice Chatelain, inginer pensionat de la NASA, şef al comunicaţiilor misiunilor Apollo, a publicat cartea „Our Cosmic Ancestors”, în care scria:
„Cu câteva momente înainte ca Armstrong să coboare scara şi să pună piciorul pe Lună, două OZN-uri levitau deasupa lor. Edwin Aldrin le-a făcut câteva fotografii. Unele din ele au fost publicate în revista Modern People numărul din iunie 1975.” (p. 25)
„Nu a fost o înscenare. Au fost făcute câteva refilmari de studio datorită artefactelor prezente pe Lună şi a unor fragmente de film deteriorate.”C. Goode
Lumina Ascensiunii. Toate drepturile de autor sunt rezervate. Articolul nu poate fi reprodus sau republicat fara permisiune. Poate fi indicat prin link la acest blog.