Pe 9 decembrie 1946, un tribunal militar american a deschis procedurile penale impotriva a 23 de medici si administratori germani pentru participarea lor de bună voie la crime de război si crime impotriva umanitătii. Acest caz e cunoscut ca "Doctors Trial" (USA v. Karl Brandt et. al).
Pe 19 august 1947, judecătorii tribunalului si-au dat verdictul. Dar înainte de a anunţa vinovăţia sau nevinovăţia fiecărui inculpat, ei s-au confruntat cu problema dificilă a experimentelor medicale asupra fiinţelor umane.
Mai mulţi medici germani au susţinut în apărarea lor că experimentele lor diferă puţin de cele efectuate înainte de război de oamenii de ştiinţă germani şi americani. În plus, acestia au arătat că nicio lege internaţională sau declaraţie informală nu făcea diferenţa între experimentele umane legale şi cele ilegale. Acest argument a fost o mare preocupare pentru doi medici din SUA care au lucrat cu acuzarea în timpul procesului, Dr. Andrew Ivy şi Dr. Leo Alexander.
Ca urmare, la 17 aprilie 1947, dr. Alexander a înaintat un memorandum consilierului Statelor Unite pentru crime de război. Memoriul a subliniat şase puncte care au definit cercetarea medicală legitimă. Verdictul procesului din 19 august a reiterat aproape toate aceste puncte într-o secţiune intitulată "Experimente medicale permise". De asemenea, a revizuit cele şase puncte iniţiale în zece, iar aceste zece puncte au devenit cunoscute sub numele de "Codul de la Nürnberg".
Codul de la Nuremberg
1. Consimţământul voluntar al subiectului uman este absolut esenţial.
Aceasta înseamnă că persoana implicată ar trebui să aibă capacitatea juridică de a-şi da consimţământul; ar trebui să fie situat astfel încât să poată exercita libertatea de alegere, fără intervenţia oricărui element de forţă sau obligativitate, fraudă, înşelăciune, privare de libertate, păcălire sau altă formă ulterioară de constrângere; şi ar trebui să aibă cunoştinţe suficiente şi înţelegere a elementelor problemei subiectului implicat, astfel incât să-i permită să ia o decizie înţelegătoare şi luminată. Acest din urmă element impune ca, înainte de acceptarea unei decizii afirmative de către subiectul experimental, să i se facă cunoscut natura, durata şi scopul experimentului; metoda şi mijloacele prin care urmează să fie efectuată; toate inconvenientele şi pericolele care sunt aşteptate în mod rezonabil; şi efectele asupra sănătăţii sale sau a persoanei, care ar putea veni, eventual, de la participarea sa la experiment.
Datoria şi responsabilitatea de a stabili calitatea consimţământului revine fiecărei persoane care iniţiază, conduce sau se angajează în experiment. Este o datorie şi o responsabilitate personală care nu pot fi delegate unei alte persoane cu impunitate.
2. Experimentul ar trebui să fie de aşa natură încât să producă rezultate fructuoase pentru binele societăţii, neprocurabile prin alte metode sau mijloace de studiu, şi nu aleatorii şi inutile în natură.
3. Experimentul ar trebui să fie conceput şi bazat pe rezultatele experimentelor pe animale şi pe cunoaşterea istoriei naturale a bolii sau a altei probleme studiate, astfel încât rezultatele anticipate să justifice performanţa experimentului.
4. Experimentul trebuie efectuat astfel încât să se evite toate suferinţele şi vătămările fizice şi mentale inutile.
5. Niciun experiment nu poate fi făcut dacă există motiv a priori de a crede că va cauza decese sau vătămări; cu excepţia, poate, în acele experimente în care medicii care fac experimentul servesc de asemenea ca subiecţi.”
6. Gradul de risc care trebuie luat nu trebuie să îl depăşească niciodată pe cel determinat de importanţa umanitară a problemei care trebuie rezolvată prin experiment.
7. Ar trebui să se facă pregătiri adecvate şi să se prevadă facilităţi adecvate pentru a proteja subiectul experimental împotriva posibilităţilor chiar îndepărtate de vătămare, invaliditate sau deces.
8. Experimentul trebuie efectuat numai de către persoane calificate din punct de vedere ştiinţific. Cel mai înalt grad de îndemânare şi îngrijire ar trebui să fie necesar pentru toate etapele experimentului celor care conduc sau se angajează în experiment.
9. Pe parcursul experimentului, subiectul uman ar trebui să aibă libertatea de a pune capăt experimentului, dacă a ajuns la starea fizică sau mentală, în care continuarea experimentului i se pare imposibilă.
10. Pe parcursul experimentului, omul de ştiinţă responsabil trebuie să fie pregătit să încheie experimentul în orice etapă, în cazul în care are motive probabile să creadă, în exercitarea bunei-credinţe, a abilităţii superioare şi a judecăţii atente care i se cere, că o continuare a experimentului este susceptibilă să ducă la rănirea, handicapul sau decesul subiectului experimental.
“Trials of War Criminals before the Nuremberg Military Tribunals under Control Council Law No. 10”, Vol. 2, pp. 181-182. Washington, D.C.: U.S. Government Printing Office, 1949.
La 12 aprilie 2021, la 60 de ani de la primul om – oficial – in spaţiu (Yuri Gagarin):
„Peste 10.000 de persoane au murit la scurt timp după vaccinarea COVID-19 din decembrie, au dezvăluit autorităţile americane şi europene. Decesele includ peste 7.100 în Europa, si peste 200.000 vătămări posibil legate de cele 4 vaccinuri [toate experimentale], cu zeci de mii de cazuri „serioase.” Potrivit Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA), şi 3.005 raportate de Centrele pentru Controlul Bolilor din SUA (CDC), şi peste 56.869 evenimenete adverse”, anunţă LifeSiteNews.
Istoria se repetă pentru că nu se învaţă.
Atrocităţile din Germania Nazistă sub comanda lui Josef Mengele au inclus torturi psihice şi fizice în experimente pe copii, bărbaţi şi femei. Victimelor le erau administrate droguri, fluor şi vaccinuri.
Mengele nu a ajuns la Tribunalul de la Nuremberg fiind făcut scăpat în Argentina şi mai târziu Paraguay, împreună cu Hitler, Bormann şi alţi acoliţi în 1945, iar alţii prin operaţiunea „Overcast”, redenumită în 1946 „Paperclip”. Ulterior, primii, au fost luaţi în SUA unde au trăit sub identitate falsă până la adânci bătrâneţi.
După al Doilea Război Mondial, Codul de la Nuremberg a fost creat pentru a preveni în viitor abuzarea tiranică a drepturilor şi libertăţilor omului pe motive medicale.
„Am urmat ordinele”, nu mai este valabil.
Pe 19 august 1947, judecătorii tribunalului si-au dat verdictul. Dar înainte de a anunţa vinovăţia sau nevinovăţia fiecărui inculpat, ei s-au confruntat cu problema dificilă a experimentelor medicale asupra fiinţelor umane.
Mai mulţi medici germani au susţinut în apărarea lor că experimentele lor diferă puţin de cele efectuate înainte de război de oamenii de ştiinţă germani şi americani. În plus, acestia au arătat că nicio lege internaţională sau declaraţie informală nu făcea diferenţa între experimentele umane legale şi cele ilegale. Acest argument a fost o mare preocupare pentru doi medici din SUA care au lucrat cu acuzarea în timpul procesului, Dr. Andrew Ivy şi Dr. Leo Alexander.
Ca urmare, la 17 aprilie 1947, dr. Alexander a înaintat un memorandum consilierului Statelor Unite pentru crime de război. Memoriul a subliniat şase puncte care au definit cercetarea medicală legitimă. Verdictul procesului din 19 august a reiterat aproape toate aceste puncte într-o secţiune intitulată "Experimente medicale permise". De asemenea, a revizuit cele şase puncte iniţiale în zece, iar aceste zece puncte au devenit cunoscute sub numele de "Codul de la Nürnberg".
Codul de la Nuremberg
1. Consimţământul voluntar al subiectului uman este absolut esenţial.
Aceasta înseamnă că persoana implicată ar trebui să aibă capacitatea juridică de a-şi da consimţământul; ar trebui să fie situat astfel încât să poată exercita libertatea de alegere, fără intervenţia oricărui element de forţă sau obligativitate, fraudă, înşelăciune, privare de libertate, păcălire sau altă formă ulterioară de constrângere; şi ar trebui să aibă cunoştinţe suficiente şi înţelegere a elementelor problemei subiectului implicat, astfel incât să-i permită să ia o decizie înţelegătoare şi luminată. Acest din urmă element impune ca, înainte de acceptarea unei decizii afirmative de către subiectul experimental, să i se facă cunoscut natura, durata şi scopul experimentului; metoda şi mijloacele prin care urmează să fie efectuată; toate inconvenientele şi pericolele care sunt aşteptate în mod rezonabil; şi efectele asupra sănătăţii sale sau a persoanei, care ar putea veni, eventual, de la participarea sa la experiment.
Datoria şi responsabilitatea de a stabili calitatea consimţământului revine fiecărei persoane care iniţiază, conduce sau se angajează în experiment. Este o datorie şi o responsabilitate personală care nu pot fi delegate unei alte persoane cu impunitate.
2. Experimentul ar trebui să fie de aşa natură încât să producă rezultate fructuoase pentru binele societăţii, neprocurabile prin alte metode sau mijloace de studiu, şi nu aleatorii şi inutile în natură.
3. Experimentul ar trebui să fie conceput şi bazat pe rezultatele experimentelor pe animale şi pe cunoaşterea istoriei naturale a bolii sau a altei probleme studiate, astfel încât rezultatele anticipate să justifice performanţa experimentului.
4. Experimentul trebuie efectuat astfel încât să se evite toate suferinţele şi vătămările fizice şi mentale inutile.
5. Niciun experiment nu poate fi făcut dacă există motiv a priori de a crede că va cauza decese sau vătămări; cu excepţia, poate, în acele experimente în care medicii care fac experimentul servesc de asemenea ca subiecţi.”
6. Gradul de risc care trebuie luat nu trebuie să îl depăşească niciodată pe cel determinat de importanţa umanitară a problemei care trebuie rezolvată prin experiment.
7. Ar trebui să se facă pregătiri adecvate şi să se prevadă facilităţi adecvate pentru a proteja subiectul experimental împotriva posibilităţilor chiar îndepărtate de vătămare, invaliditate sau deces.
8. Experimentul trebuie efectuat numai de către persoane calificate din punct de vedere ştiinţific. Cel mai înalt grad de îndemânare şi îngrijire ar trebui să fie necesar pentru toate etapele experimentului celor care conduc sau se angajează în experiment.
9. Pe parcursul experimentului, subiectul uman ar trebui să aibă libertatea de a pune capăt experimentului, dacă a ajuns la starea fizică sau mentală, în care continuarea experimentului i se pare imposibilă.
10. Pe parcursul experimentului, omul de ştiinţă responsabil trebuie să fie pregătit să încheie experimentul în orice etapă, în cazul în care are motive probabile să creadă, în exercitarea bunei-credinţe, a abilităţii superioare şi a judecăţii atente care i se cere, că o continuare a experimentului este susceptibilă să ducă la rănirea, handicapul sau decesul subiectului experimental.
“Trials of War Criminals before the Nuremberg Military Tribunals under Control Council Law No. 10”, Vol. 2, pp. 181-182. Washington, D.C.: U.S. Government Printing Office, 1949.
La 12 aprilie 2021, la 60 de ani de la primul om – oficial – in spaţiu (Yuri Gagarin):
„Peste 10.000 de persoane au murit la scurt timp după vaccinarea COVID-19 din decembrie, au dezvăluit autorităţile americane şi europene. Decesele includ peste 7.100 în Europa, si peste 200.000 vătămări posibil legate de cele 4 vaccinuri [toate experimentale], cu zeci de mii de cazuri „serioase.” Potrivit Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA), şi 3.005 raportate de Centrele pentru Controlul Bolilor din SUA (CDC), şi peste 56.869 evenimenete adverse”, anunţă LifeSiteNews.
Istoria se repetă pentru că nu se învaţă.
Atrocităţile din Germania Nazistă sub comanda lui Josef Mengele au inclus torturi psihice şi fizice în experimente pe copii, bărbaţi şi femei. Victimelor le erau administrate droguri, fluor şi vaccinuri.
Mengele nu a ajuns la Tribunalul de la Nuremberg fiind făcut scăpat în Argentina şi mai târziu Paraguay, împreună cu Hitler, Bormann şi alţi acoliţi în 1945, iar alţii prin operaţiunea „Overcast”, redenumită în 1946 „Paperclip”. Ulterior, primii, au fost luaţi în SUA unde au trăit sub identitate falsă până la adânci bătrâneţi.
După al Doilea Război Mondial, Codul de la Nuremberg a fost creat pentru a preveni în viitor abuzarea tiranică a drepturilor şi libertăţilor omului pe motive medicale.
„Am urmat ordinele”, nu mai este valabil.
Poză de familie (circa 1938) primită in 1997 de Erik Berman de la O. Skorzeny (alias E.F. Pyzyna 1908-1999), fostul bodyguard personal a lui Hitler care împreună cu Gehlen l-au asasinat pe Nikola Tesla în 6 ianuarie 1943 după cum a mărturisit însuşi Skorzeny. Mengele este în spatele lui Scherf Jr. alias George Bush, fost director CIA si preşedinte SUA. Sursa: Veil of Invisibility - A. Putney www.humanresonance.org
“Cu cât vă facem mai multe, cu atât mai puţin se pare că credeţi că o facem.” Joseph Mengele
„Un al doilea tribunal de la Nürnberg este în curs de pregătire astăzi, în care o "acţiune colectivă" va fi înfiinţată sub auspiciile a mii de avocaţi din lume in spatele avocatului americano-german Reiner Fuellmich, care a dat în judecată scandalul Covid-19, instrumentalizat de Davos. În acest context, trebuie amintit că Reiner Fuellmich a fost avocatul care a reuşit să condamne gigantul auto Volkswagen în cazul convertoarelor catalitice tratate. Și acesta este acelaşi avocat care a reuşit să condamne Deutsche Bank ca întreprindere criminală.
Potrivit lui Reiner Fuellmich, toate cazurile de fraudă de către companiile germane sunt slabe în comparaţie cu daunele cauzate şi continuă să cauzeze criza Covid 19. Această criză Covid 19 trebuie redenumită "Scandalul Covid 19" şi toţi cei responsabili trebuie urmăriţi penal pentru daune civile rezultate din manipulare şi protocoale de testare falsificate.
Din acest motiv, o reţea internaţională de avocaţi de afaceri va negocia cel mai mare caz din toate timpurile, Scandalul fraudei Covid 19, care a devenit cea mai mare crimă împotriva umanităţii din toate timpurile. La iniţiativa unui grup de avocaţi germani, a fost deschisă o comisie de anchetă Covid-19 pentru a introduce o acţiune colectivă internaţională în temeiul dreptului anglo-saxon.”
Sursa: https://lichtweltverlag.at/2021/02/24/hochexplosives-aus-frankreich/
De asemenea, guvernul Norvegiei este acţionat în justiţie pentru crime împotriva umanităţii.
Sura: https://goldenageofgaia.com/2021/03/30/government-of-norway-indicted-for-crimes-against-humanity/
“Cu cât vă facem mai multe, cu atât mai puţin se pare că credeţi că o facem.” Joseph Mengele
„Un al doilea tribunal de la Nürnberg este în curs de pregătire astăzi, în care o "acţiune colectivă" va fi înfiinţată sub auspiciile a mii de avocaţi din lume in spatele avocatului americano-german Reiner Fuellmich, care a dat în judecată scandalul Covid-19, instrumentalizat de Davos. În acest context, trebuie amintit că Reiner Fuellmich a fost avocatul care a reuşit să condamne gigantul auto Volkswagen în cazul convertoarelor catalitice tratate. Și acesta este acelaşi avocat care a reuşit să condamne Deutsche Bank ca întreprindere criminală.
Potrivit lui Reiner Fuellmich, toate cazurile de fraudă de către companiile germane sunt slabe în comparaţie cu daunele cauzate şi continuă să cauzeze criza Covid 19. Această criză Covid 19 trebuie redenumită "Scandalul Covid 19" şi toţi cei responsabili trebuie urmăriţi penal pentru daune civile rezultate din manipulare şi protocoale de testare falsificate.
Din acest motiv, o reţea internaţională de avocaţi de afaceri va negocia cel mai mare caz din toate timpurile, Scandalul fraudei Covid 19, care a devenit cea mai mare crimă împotriva umanităţii din toate timpurile. La iniţiativa unui grup de avocaţi germani, a fost deschisă o comisie de anchetă Covid-19 pentru a introduce o acţiune colectivă internaţională în temeiul dreptului anglo-saxon.”
Sursa: https://lichtweltverlag.at/2021/02/24/hochexplosives-aus-frankreich/
De asemenea, guvernul Norvegiei este acţionat în justiţie pentru crime împotriva umanităţii.
Sura: https://goldenageofgaia.com/2021/03/30/government-of-norway-indicted-for-crimes-against-humanity/