In primul secol, chinezii au alungat spre vest pe huni (hiung-nu – nomazi războinici). Din secolul V mulţi din aceşti nomazi s-au numit „turci” şi „gazari” („gaz”, nomad).
Kazarii, care vorbeau un dialect turcic, erau un amestec de canaaniţi, huni, turci (gogturci), edomiţi, care locuiau la Marea Caspică (Marea Kazară), Volga şi Don. La apogeul puterii lor stăpâneau pe maghiari, găgăuzi, bulgari, triburi slave la nord si colonii gotice şi idumeo-greceşti în Crimea. Armatele lor invadau pe slavi si bulgari, la nord, Georgia, Armenia şi Califatul Arab, la sud.
Un cronicar arab îi descria deschişi la ten, ochi albaştri sau verzi, păr roşcat, trupuri mari, aspect sălbatic, natură rece. Erau de două feluri: kara-kazari, cei de rând, şi ak-kazari, clasa conducătoare.
Sub numele de huni erau desemnaţi hoardele nomade care includeau pe sabiri, maghiari şi kazari.
In 642, teritoriul bulgarilor a fost cucerit de kazari iar o parte din ei au migrat spre vest în Bulgaria de astăzi.
În jurul anului 740 d.C., sub influenţa idumeo-edomită, kazarii s-au convertit la talmudismul babilonian, respingând religia creştină, islamică şi iudaică a Vechiului Testament.
Pentru că întreprindeau incursiuni de jaf pe pământul rusesc şi sacrificau copii, influenţaţi de magia neagră, marele cneaz Sviatoslav din Rusia Kieveană a nimicit Kaganatul Kazar în 964-969 şi ulterior au fost alungaţi spre vest de o alianţă creştină ruso-bizantină în 1016, motive pentru care au purtat mereu de atunci ură Rusiei.
Gog (liderul kazar) a lui Meshech (Turcia) şi Tubal (Iberia din Asia Mică, Turcia) – fii a lui Iafet – din ţara Magog (Mongolia sau Scytia).
Cuvântul Domnului a venit la mine: „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa către Gog din ţara Magog, căpetenia lui Meshech şi Tubal, şi prooroceşte împotriva lor şi spune, aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, sunt împotriva ta, O Gog, căpetenie a lui Meshech şi Tubal.” Ezekiel 38.
Gog înseamnă domn: turcă „chak”, tătară „kak”, mongolă „gog”.
Kazarii, care vorbeau un dialect turcic, erau un amestec de canaaniţi, huni, turci (gogturci), edomiţi, care locuiau la Marea Caspică (Marea Kazară), Volga şi Don. La apogeul puterii lor stăpâneau pe maghiari, găgăuzi, bulgari, triburi slave la nord si colonii gotice şi idumeo-greceşti în Crimea. Armatele lor invadau pe slavi si bulgari, la nord, Georgia, Armenia şi Califatul Arab, la sud.
Un cronicar arab îi descria deschişi la ten, ochi albaştri sau verzi, păr roşcat, trupuri mari, aspect sălbatic, natură rece. Erau de două feluri: kara-kazari, cei de rând, şi ak-kazari, clasa conducătoare.
Sub numele de huni erau desemnaţi hoardele nomade care includeau pe sabiri, maghiari şi kazari.
In 642, teritoriul bulgarilor a fost cucerit de kazari iar o parte din ei au migrat spre vest în Bulgaria de astăzi.
În jurul anului 740 d.C., sub influenţa idumeo-edomită, kazarii s-au convertit la talmudismul babilonian, respingând religia creştină, islamică şi iudaică a Vechiului Testament.
Pentru că întreprindeau incursiuni de jaf pe pământul rusesc şi sacrificau copii, influenţaţi de magia neagră, marele cneaz Sviatoslav din Rusia Kieveană a nimicit Kaganatul Kazar în 964-969 şi ulterior au fost alungaţi spre vest de o alianţă creştină ruso-bizantină în 1016, motive pentru care au purtat mereu de atunci ură Rusiei.
Gog (liderul kazar) a lui Meshech (Turcia) şi Tubal (Iberia din Asia Mică, Turcia) – fii a lui Iafet – din ţara Magog (Mongolia sau Scytia).
Cuvântul Domnului a venit la mine: „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa către Gog din ţara Magog, căpetenia lui Meshech şi Tubal, şi prooroceşte împotriva lor şi spune, aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, sunt împotriva ta, O Gog, căpetenie a lui Meshech şi Tubal.” Ezekiel 38.
Gog înseamnă domn: turcă „chak”, tătară „kak”, mongolă „gog”.