Da, Pasteur a fost un plagiator. A ajuns întotdeauna şi oriunde după cineva. N-a descoperit nimic şi n-a inventat nimic. Întreaga sa glorie se datorează unui singur merit, acela de a fi ştiut să profite de pe urma muncii altuia. Îndeajuns de mărunt şi de mediocru pentru a îndrăzni să spună că voia să facă o descoperire senzaţională pentru a consola Franţa de pierderea Alsaciei şi Lorenei - ca şi cum ştiinţa ar fi trebuit să se ocupe cu probleme penibile de politică ! – acest clericist se prosterna în faţa amuletelor de care laboratorul său era plin ! Mai mult, acest tâlhar al ştiinţei i-a furat lui Deboue cercetările asupra turbării; lui Biot, ideile despre polarizarea luminii; lui Bechamp, descoperirile asupra bolilor viermilor de mătase şi lui Raspail, puerila ipoteză a microbului - factor de boală infecţioasă ! Iată idealul oferit tineretului francez ! Iată arivistul căruia i se ridică statui !
Această platitudine poate pune la îndoială inteligenţa şi demnitatea noastră în faţa celorlalte naţiuni care ne observă. Măcar o legendă trebuie să distrugem, aceea a unui Pasteur dezinteresat. Când s-a mai întâlnit vreodată exemplul unui savant născut sărac şi care moare milionar ? Ştiinţa dezinteresată nu aduce câştiguri ! Înainte de fondarea Institutului Pasteur, deşi avea rente anuale de 25000 de franci, suportate de contribuabili după Adunarea Naţională din 1874, acest producător de seruri nu se considera încă destul de bogat !
"Mâine, ştiinţa va pune la stâlpul infamiei falsele descoperiri ştiinţifice ale falsului savant şi ruşinosul comerţ al industriaşilor din institutul care îi poartă numele ! Să cutezăm a spera că în Franţa se va naşte savantul care îi va alunga pe vânzătorii din acest Institut unde se inoculează turbarea, unde se bate monedă despre remedii mincinoase!
Revoluţiile ştiinţifice sunt superioare celorlalte fiindcă în loc să verse sânge, se mulţumesc să smulgă masca marilor savanţi care n-au fost altceva decât şarlatani iscusiţi.
Un om mare, spunea Lammennais, este sau un mare savant sau un mare şarlatan. Noi am confundat lucrurile prea multă vreme; ar fi cazul să facem distincţia intre aceste două tipuri de renume."
[...]
Cu doar o teză de chimie şi o teză în fizică susţinute în 1847, şi fără a avea vreo formaţie medicală sau în biologie, Louis Pasteur devenise, în câţiva ani, capul de afiş al medicinii şi biologiei franceze ! Această promovare nejustificată şi nesperată, spune multe despre moralitatea corpului medical al vremii, care lua de bune elucubraţiile de şarlatan ale unui individ care nu era medic.
[...]
Teoriile avansate de Pasteur şi diversele sale experimente (trucate) marchează începutul unei noi ere medicale, bazată pe şiretlicuri ştiinţifice şi pe un abuz de putere şi o escrocherie uriaşă pe seama sănătăţii publice. Odată cu acceptarea, fără nici o reţinere de către corpul medical, a principiului asepsiei fiinţelor vii şi al vaccinărilor, principii impuse întregii populaţii, industria farmaceutică de fabricare a vaccinurilor a reuşit să impună o neverosimilă dictatură ce durează şi astăzi, N-ar trebui să uităm, într-adevăr, că ilustrul Pasteur crease pe cont propriu un laborator de fabricare a vaccinurilor şi aceasta cu mult înaintea înfiinţării faimosului Institut Pasteur. Această afacere l-a făcut, de altfel, milionar !
[...]
În spatele acestei faţade atât de generoase se ascundeau de fapt interesele fabricanţilor de vaccinuri. Clica medico-farmaceutică tocmai câştigase o mare victorie financiară, bătându-şi joc de sănătatea publică. Într-adevăr, principiul vaccinării nu se sprijinea pe nici o bază ştiinţifică sau medicală serioasă. Nu s-a demonstrat niciodată în practică faptul că principiul teoretic al vaccinării constituia fundamentul unui act terapeutic valabil din punct de vedere ştiinţific. S-a demonstrat exact contrariul: principiul vaccinării constituie o eroare medicală generatoare de accidente foarte grave. A vaccina constituie un act medical contra naturii, care nu se sprijină pe nici o bază ştiinţifică.
Dar nu este de ajuns să afirmi pentru a demonstra. Prezenta lucrare a fost redactată în scopul de a furniza câteva mărturii care să demonstreze inutilitatea si pericolul vaccinărilor.
Contrar celor general afirmate şi predate, nu Louis Pasteur a fost inventatorul principiului vaccinării. Pasteur s-a afirmat prin aşa-zisa descoperire a vaccinului împotriva turbării, sau antirabic. Cu mult înaintea lui, Jenner, un englez născut în 1749 şi decedat în 1823 – inaugurase practica vaccinărilor. Jenner remarcase faptul că ciobanii care, în contact cu ugerul vacilor, contractaseră cowpox sau vaccină (sau variola taurinelor, boală contagioasă, de origine virotică, a bovinelor - n.tr.), o boală benignă, nu se îmbolnăveau niciodată de variolă. El s-a întrebat dacă nu cumva această vaccină transmisibilă de la vacă la om se transmitea şi de la om la om. El şi-a verificat ipoteza în mai 1796, când s-a prezentat la el o tânără văcăriţă ce avea pe mână o leziune tipică de variola taurinelor / cowpox.
[...]
Ceea ce pare straniu totuşi, este faptul că Jenner nu şi-a vaccinat niciodată vreunul din copii, deşi atunci variola era foarte răspândită şi foarte temută. O altă versiune spune că el şi asa intitulată Ghidul, Mahatma Gandhi scrie: "Doctorul Jenner, care a inventat vaccinarea, credea că imunitatea este asigurată printr-o simplă vaccinare pe braţ, dar când s-a descoperit că acest lucru era inexact, s-a afirmat că vaccinarea pe amândouă braţele ar da securitate totală. Când şi această metodă s-a dovedit ineficace, s-a declarat atunci că cele două braţe trebuiau să fie vaccinate in diverse părţi şi că trebuia repetată vaccinarea la fiecare 7 ani. În cele din urmă, perioada de imunitate s-a redus puţin câte puţin până a ajuns la 3 ani. Toate acestea demonstrează fără tăgadă că nici medicii înşişi nu au o imagine clară asupra acestei probleme. În realitate, aşa cum am spus-o mai înainte, nimic nu demonstrează că variola nu va ataca persoane vaccinate sau că imunitatea ar fi in mod necesar o consecinţă a vaccinării."
Evident, vor spune unii, Mahatma Gandhi nu era medic. Ceea ce este important de reţinut, însă, este faptul că vaccinarea antivariolică n-a fost niciodată impusă de Marea Britanie din 1796 până în 1979, dată la care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decretat că variola era eradicată în lume datorită vaccinării. Această atitudine a conducătorilor unei ţări în care a fost descoperit principiul vaccinării este cel puţin bizară ! Între 1963 şi 1971 s-au înregistrat doar 145 de cazuri de variolă în Marea Britanie, variola fiind adusă din Asia şi Africa de către călători.
E adevărat, s-a făcut o tentativă, la Leicester şi aproape toţi locuitorii au fost vaccinaţi.
Însă epidemia din 1872 a produs atâtea cazuri de variolă, încât guvernul a abandonat vaccinarea şi a înlocuit-o cu măsuri profilactice. Epidemia de variolă din 1918 - 1919 din Filipine, a cărei populaţie a fost, începând cu 1905, cea mai vaccinată din lume, i-a lovit deopotrivă şi pe cei vaccinaţi şi pe cei nevaccinaţi, cauzând 145.317 cazuri de îmbolnăvire şi 63.434 de morţi.
Mortalitatea datorată variolei a atins 65,3% în Manilla, oraşul cel mai vaccinat din ţară, în timp ce ea nu era decât de 10% înainte de 1905. În 1947, în regiunea Savoia din Franţa, vaccinarea antivariolică a provocat moartea mai multor copii.
[...]
În afară de faptul că Jenner a pus în pericol viaţa unui copil căruia i-a inoculat în mod deliberat variola umană, sacrificându-l astfel experimentelor sale în caz de nereuşită (ceea ce este condamnabil din punct de vedere al celei mai elementare etici). Este cazul să avem în vedere, de asemenea, faptul că Jenner şi adepţii săi nu şi-au făcut nici un fel de griji, în anii care au urmat experimentului din mai 1796, din pricina rezultatelor catastrofale obţinute în urma vaccinării antivariolice. În mod normal, principiul vaccinării ar fi trebuit să fie abandonat, dar mecanismulse pusese deja în mişcare. Mass-media epocii, în căutare de senzaţional, se extaziase în faţa miracolului fără că acesta să poată fi verificat ştiinţific. Ori, se ştie că miracolele nu au niciodată nimic ştiinţific în ele !
În 1796 şi mult timp după aceea, cunoştinţele de imunologie erau nule. Plecând de la un singur experiment, Jenner, adepţii săi şi mass-media, antrenând lumea ştiinţifică sau mai degrabă „scientistă", au ajuns să impună principiul vaccinării publicului ignorant şi conducătorilor politici ca şi lumii medicale de altfel - de o naivitate crasă. Trebuie să subliniem faptul că la vremea respectivă, lumea medicală ignora însăşi existenţa unui sistem imunitar la fiinţele vii.
Cum este de conceput că într-o asemenea stare de ignoranţă, lumea întreagă a acordat încredere unui singur om, Jenner, care nu realizase decât o singură experienţă, pe o singură fiinţă umană ? Mai târziu, Pasteur a reluat pe cont propriu această experienţă vaccinând un singur copil împotriva turbării. Şi el, de asemenea, a inspirat un soi de încredere universală! Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit! Prima idee apărută ar fi cu siguranţă următoarea: acum 200 de ani, dorind să acapareze un procedeu empiric în scopul de a preveni bolile infecţioase, medicina alopată l-a modificat, deturnându-l de la adevărata sa bază (variola „animală"), creând astfel cea mai mare eroare medicală şi ştiinţifică a tuturor timpurilor.»