- „Eşti chiar fata... fata de pe piatră!?
- Da eu sunt, aceiaşi fată, Howard.
- Dar nu eşti mai în vârstă.
- O, dar sunt... ghiceşte, Howard, ce vârstă am cu adevărat. Am peste cincisute de ani. Acum poţi să combaţi pe oricine zice că o femeie spune minciunele în legătură cu vârsta ei.
- Dar nu te-ai schimbat.
- Bineînţeles că nu.”
Ea îi spune că în trecut şi oamenii pe această planetă au trăit sute de ani, când atmosfera era similară cu cea existentă acum pe planeta ei. „Nu a fost doar atmosfera planetei”, s-a grăbit ea să adauge, „dar felul în care trăiau, gândeau şi ce mâncau oamenii, care erau responsabile pentru aşa longevitate.” „Când trăim în acord cu legile Creatorului nostru suntem binecuvântaţi cu darul longevităţii. Dar acesta nu este cel mai mare dar. Este doar un sub-produs al binecuvântării noastre.”
Zece ani mai târziu, în 1956, este invitat să călătorească cu o navă de recunoaştere. Vizitează alte planete din sistemul solar şi Luna. Are apoi o întâlnire cu un maestru de pe altă planetă, care levita. Un bărbat cu păr lung, blond, înalt, îmbrăcat într-o uniformă alb-luminoasă, descinde cu un disc, diferit de celelalte văzute de el, strălucitor de forma unei „ceşti transluscente întoarsă pe o farfurie”. Doi oameni coboară şi se aşează de fiecare parte a uşii. Apoi o apariţie magnifică se iveşte în uşă. Privind-ul, acesta coboară, se apropie de el fără să atingă pământul şi se opreşte cam la opt metri. Se apropie şi el dar la aproximativ trei metri maestrul ridică mâna făcându-i semn să se oprească. Maestrul i-a dat apoi un mesaj telepatic extrem de concentrat în imagini, valorând fiecare „cât o mie de cuvinte”, care a necesitat „traducere” în scris:
„Adevărul nu a fost şi nu va fi niciodată o teorie, nici aranjament contemplativ a filozofiei oamenilor, nici viziuni intelectuale în minţile oamenilor. Adevărul ESTE. Marii oameni pe planeta voastră gândesc despre adevăr într-o lumină diferită, în comparaţie cu fraţii voştri din „Spaţiu”. Căci aceşti oameni comunică Adevărul real, care este natura reală a ceea ce percep cu cele şase simţuri ale lor. Omul caută continuu Sursa lui, Conştiinţa Supremă – şi acei mari oameni ai scrierilor voastre sfinte – care au atins această sursă, au descoperit un plan divin pentru toată omenirea, unul înrădăcinat în dragoste; căci Conştiinţa Supremă este iubire.[...]
Nimic din ce vedem cu ochii noştri fizici este Adevărul, ci pur şi simplu o realitate în dimensiunea unei reflecţii, sau unui efect, secundar ca natură legat de o Cauză de la o Sursă primară. Cu toate acestea, mintea, trebuie ştiut, încă mai gândeşte după aşa-numita „moarte”, care în realitate nu există. În Adevăr, nici viaţa, nici moartea nu există. Adevărul Este. Adevărul nu se schimbă niciodată. Doar realitatea, sub formă de materie, energie şi timp se schimbă. Corpul tău de dimensiunea a patra se exprimă ca un instrument al spiritului tău infinit, prin suflet şi minte, cu creierul acţionând ca un instrument al minţii tale, ca un radio, sau calculator care primeşte ceea ce numim energie electrică pentru a activa mişcările sale şi a se exprima prin muzică, voce sau răspunsuri la probleme. Energia electrică încă există după ce radioul este distrus, deşi ambele sunt mult inferioare minţii şi creierului. Unii dintre metafizicieni voştri spun că sunteţi suma totală a ceea ce aţi fost în expresiile trecute. Acest lucru este foarte inexact. Puteţi fi suma totală a experienţelor trecute doar dacă sunteţi pe deplin conştienţi de acele experienţe şi lecţii. Lecţiile uitate nu pot fi adăugate la total până când cineva nu devine conştient de ele. Nu sunteţi niciodată suma totală într-o dimensiune dată. [...]
Am observat şi înregistrat conceptele voastre distorsionate despre Dumnezeu cu mare tristeţe şi preocupare pentru ignoranţa voastră. Pe ecranele noastre de vizualizare tiparele de gândire despre Dumnezeu au luat felurite forme, dar majoritatea erau oameni, unii cu bărbi, unii înalţi, unii scunzi, şi desigur, unii au fost idoli de piatră sau lemn sau metal. Fiule, noi nu am văzut cum că Inteligenţa Supremă ar avea o anumită formă. Dumnezeu nu este un om. Să spui că Dumnezeu este un om înseamnă să-l limitezi pe Dumnezeu. Dumnezeu este totul. Omul este limitat, dar Dumnezeu este nelimitat, infinit, exprimându-se în toţi oamenii, în toate formele. Oamenii sunt dumnezei studenţi, care merg la o şcoală a expresiei pe această planetă şi pe multe altele, căutând cunoaştere şi înţelepciune astfel încât să poată servi pe fraţii şi surorile lor şi pe Tatăl Infinit al Creaţiei. Omenirea progresează continuu pe scara ei spre perfecţiune şi cu toate că o treaptă se mai poate rupe sub greutatea multor erori, scopul este de a ajunge în vârf şi unitate cu Tatăl Infinit. Sufletul înregistrează orice experienţă pe care o are, toate gândurile, greşelile, din momentul în care devine suflet. Un suflet uman, aşa cum este cazul şi cu formele inferioare de viaţă, câinii, pisicile, vacile, caii, etc, este suma unui proces de evoluţie a conştiinţei. Tot ceea ce a fost creat are o conştiinţă şi conştiinţa evoluează până la punctul de suflet, unde se exprimă în forme superioare, omenirea fiind cea mai înaltă. Acest lucru nu înseamnă neapărat că una evoluează din alta, dar există mai multe cicluri de evoluţie. Spiritul infinit al omului este perfect şi foloseşte un corp finit într-o anumită dimensiune în posesia unui suflet, unui înregistrator, în strânsă legătură cu mintea care gândeşte, folosind creierul finit sau instrumentul de percepţie în conjuncţie cu cele „cinci” simţuri. Ceea ce numiţi „reîncarnare” este precedat de o tranziţie sau schimbare, numită „moarte”, dar asta nu este sfârşitul conştiinţei, ci o continuare a unui tip de experienţă lăsând anumite „simţuri” în urmă în planul fizic, devenind conştient cu o conştiinţă mai luminată, şi vei descoperi că încă gândeşti fără mijlocirea creierului. Fiule, îţi spun, nu există moarte în nici o formă, pentru că dacă ar exista, nu ai fi aici acum, pentru că tu ai fost mereu, tu mereu vei fi – tu eşti, aşa cum este şi cu universul, cum este cu Tatăl nostru Infinit al Creaţiei."
Lumina Ascensiunii.
Toate drepturile de autor sunt rezervate. Articolul nu poate fi reprodus sau republicat fără permisiunea autorului.