Există 612 specii şi subspecii de primate recunoscute de Uniunea Internaţională a Conservării Naturii, dar nici una dintre ele nu are sânge cu Rh negativ. De unde a aparut la unii oameni începând cu Crô-Magnon 40.000 ani în urmă? Ştiinţa nu poate răspunde coerent la această întrebare.
Genele care cauzează Rh negativ apar la haplogrupuri tip-Y R1b, I, J, dar se moşteneşte prin ADN-ul autosomal. 14-15% din populaţia globului, cei mai mulţi în Europa şi America, nu au gene comune cu maimuţa Rhesus. Caracteristica Rh negativ este extraterestră. Pielea albă, părul roşu, ochi albaştri sau verzi, de obicei, dar şi păr negru cu ochi negrii. Factorul e independent de grupa sanguină dar preponderent la grupa 0. Bascii au cel mai mare procent de Rh-. Au temperatură mai scăzută a corpului, tensiune scăzută şi uneori o vertebră în plus – au „coadă”. Uriaşii biblici cu părul roşu aveau tot Rh negativ. Cei cu „sânge albastru” care se căsătoresc numai între ei au Rh-. Sângele Rh- oxidat devine albastru pentru că nu procesează bine oxigenul; a fost bazat la origine pe cupru nu pe fier. Iluminati, hibrizii reptilieni-umani, draconieni-umani, „îngerii căzuţi”, sămânţa şarpelui, din Cain şi Canaan, tribul lui Dan, edomiţi din Edom („cel roşu”). Reptilienii răpeau cel mai adesea rh negativi.
Anunnaki / Nefilim sau Anaki (uriaş), dintre îngerii căzuţi pe Pământ s-au unit cu „fiicele omului” şi au produs hibrizi giganţi, care au fost distruşi la Potop, dar care s-au reîncarnat în anumite familii.
În acord cu Corey Goode acest grup de umanoizi numit de acesta „pre-Adamit”, a sosit în urmă cu 55.000 – 65.000 ani din altă planetă din sistemul nostru solar care „nu mai era locuibilă”. Aceasta nu poate fi decât planeta Maldek-Lucifer sau Marte, iar aceştia sunt nimeni alţii decât biblicii „îngeri căzuţi”. Venind aici, au început să facă experimente biologice şi genetice, să creeze hibrizi din speciile lor şi populaţia umană, mai scunzi şi adaptaţi la gravitaţia planetei Pământ. Aceşti „pre-adamiţi” aveau cranii alungite sau conice (ca cele din Paracas, Peru), unii dintre ei erau uriaşi. În acord cu Corey Goode aceştia erau „îngerii căzuţi” descrişi în Cartea lui Enoch, descoperită de scoţianul francmason James Bruce în 1773 în Etiopia. Enoch, în ebraică Khanockh, înseamnă mesager (al Luminii Christice). In 1773, când Papa a interzis ordinul Iezuit, s-a organizat ordinul Illuminati fondat in 1776 de Adam Weishaupt, anul înscris la baza piramidei masonice de pe Federal Reserve Note de $1.
Au existat două colonii de „pre-adamiţi”, una în Asia, Europa şi în Sahara, şi alta în America Centrală şi de Sud. Scheletele de 2,1-2,6 m înălţime cu craniile alungite găsite la Paracas provin de la ei.
În Biblie e vorba de o rasă de uriaşi, numită Refaim, descendenţi din Rafa, cu şase degete la mâini şi la picioare (2 Sam. 21:20–21). Aceştia au fost obţinuţi pe Terra pe cale genetică de către îngerii căzuţi despre care se vorbeşte în cartea lui Enoch, descendenţi ai supravieţuitorilor care şi-au distrus planeta Maldek (Lucifer).
Atunci, de mult, giganţii cu părul roşu au fost creaţi genetic ca intermediari, cu scopul de a stăpâni omenirea, o rasă distrusă la Potop, dar care s-a reîncarnat in anumite familii umane.
Neanderthalienii din Europa şi Orientul Mijlociu aveau părul roşu, ca şi zeul egiptean Seth. Seti I, tatăl lui Ramses II, descendenţi din Seth, aveau părul roşu şi craniul alungit. L.A. Marzulli susţine că analizele ADN confirmă ipotezele sale cum că umanoizii Paracas sunt Nephilimii (Anunnaki) din textele Biblice, progeniturile îngerilor căzuţi şi a pământencelor, care au dat naştere la entităţi hibride, cu origine în Levant, cum indică analiza lor ADN. Îngerii căzuţi sunt deci extratereştri care au alterat genetic oamenii. Ei au descins pe muntele Hermon/Sion din Canaan / Fenicia (ţara Fenixului), la paralela 33, meridianul 33 după vechiul meridian zero al Parisului.
Marzulli spune că oamenii s-au săturat la un moment dat de această rasă ciudată şi au decis să-i elimine, dând naştere la exodul capetelor alungite, în nave, din Orientul Mijlociu spre Americi.
Schelete de giganţi au fost descoperite în toată lumea încă din antichitate: cartaginezii au descoperit două schelete de 11 m; în 1456 în Franţa, lângă un râu din Valence s-a descoperit un schelet de 7 m; în 1577 în cantonul Lucerna din Elveţia a fost descoperit sub un stejar doborât un schelet de 6 m; în 1613 în Franţa lângă castelul de Chaumont un schelet aproape complet de 7,7 m, altul de 5 m în Turcia în anii 1950. Goliat în jur de 1010 î.C. avea 3,2 m. Maximius Thrax (235-238) avea înălţimea de 2,6 m. Regele Og din Bashan (1400 î.C.) era înalt de 3,6 m. În SUA au fost descoperite mai multe schelete de uriaşi. În 24 mai 1798 la Hanover în Pennsylvania s-au găsit câteva schelete de 3,5 m. Ştirea a apărut în New York Times în 10 august 1880. În 1964 în Ecuador a fost descoperit un schelet de uriaş de 7,6 metri, estimat la 10.000 ani vechime. Este expus la un muzeu din Ecuador.
Peştera Lovelock din Nevada, a fost locuită din 2.600 î.C. până la mijlocul anilor 1800 î.C., de o rasă de uriaşi cu părul roşu. Fiind canibali, deveniseră foarte nepopulari indienilor Paiute care trăiau în acea zonă, şi care nu le făcea nicio plăcere să fie în meniul giganţilor. A existat un lung război între indienii Paiute şi giganţi, în urma căruia giganţii au fost obligaţi să se retragă în peşteră. Dar chiar şi din peşteră au continuat să vâneze oamenii tribului Paiute, până ce Paiuţii au aprins un foc imens la gura peşterii, care a omorât pe toţi uriaşii dinăuntru.
La Argedava, comuna Popeşti, judeţul Argeş, s-au descoperit în timpul săpăturilor arheologice din 1946-1954 schelete a 80 de uriaşi înalţi de 3-4 metri. În apropiere a fost descoperită, în 1926, o cetate dacică, posibil capitala lui Burebista înainte de a o muta la Sarmizegetusa. In România uriaşii erau numiţi „jidovi” şi „novaci”.
Un localnic, pe nume Ioniţă Florea, dezvăluia ziarului Libertatea cum a început să sape aici în 1947 cu alţi 30 de oameni din sat, angajaţi de o echipă de arheologi. „Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Șeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi de vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″.
Lumina Ascensiunii - toate drepturile de autor rezervate
Genele care cauzează Rh negativ apar la haplogrupuri tip-Y R1b, I, J, dar se moşteneşte prin ADN-ul autosomal. 14-15% din populaţia globului, cei mai mulţi în Europa şi America, nu au gene comune cu maimuţa Rhesus. Caracteristica Rh negativ este extraterestră. Pielea albă, părul roşu, ochi albaştri sau verzi, de obicei, dar şi păr negru cu ochi negrii. Factorul e independent de grupa sanguină dar preponderent la grupa 0. Bascii au cel mai mare procent de Rh-. Au temperatură mai scăzută a corpului, tensiune scăzută şi uneori o vertebră în plus – au „coadă”. Uriaşii biblici cu părul roşu aveau tot Rh negativ. Cei cu „sânge albastru” care se căsătoresc numai între ei au Rh-. Sângele Rh- oxidat devine albastru pentru că nu procesează bine oxigenul; a fost bazat la origine pe cupru nu pe fier. Iluminati, hibrizii reptilieni-umani, draconieni-umani, „îngerii căzuţi”, sămânţa şarpelui, din Cain şi Canaan, tribul lui Dan, edomiţi din Edom („cel roşu”). Reptilienii răpeau cel mai adesea rh negativi.
Anunnaki / Nefilim sau Anaki (uriaş), dintre îngerii căzuţi pe Pământ s-au unit cu „fiicele omului” şi au produs hibrizi giganţi, care au fost distruşi la Potop, dar care s-au reîncarnat în anumite familii.
În acord cu Corey Goode acest grup de umanoizi numit de acesta „pre-Adamit”, a sosit în urmă cu 55.000 – 65.000 ani din altă planetă din sistemul nostru solar care „nu mai era locuibilă”. Aceasta nu poate fi decât planeta Maldek-Lucifer sau Marte, iar aceştia sunt nimeni alţii decât biblicii „îngeri căzuţi”. Venind aici, au început să facă experimente biologice şi genetice, să creeze hibrizi din speciile lor şi populaţia umană, mai scunzi şi adaptaţi la gravitaţia planetei Pământ. Aceşti „pre-adamiţi” aveau cranii alungite sau conice (ca cele din Paracas, Peru), unii dintre ei erau uriaşi. În acord cu Corey Goode aceştia erau „îngerii căzuţi” descrişi în Cartea lui Enoch, descoperită de scoţianul francmason James Bruce în 1773 în Etiopia. Enoch, în ebraică Khanockh, înseamnă mesager (al Luminii Christice). In 1773, când Papa a interzis ordinul Iezuit, s-a organizat ordinul Illuminati fondat in 1776 de Adam Weishaupt, anul înscris la baza piramidei masonice de pe Federal Reserve Note de $1.
Au existat două colonii de „pre-adamiţi”, una în Asia, Europa şi în Sahara, şi alta în America Centrală şi de Sud. Scheletele de 2,1-2,6 m înălţime cu craniile alungite găsite la Paracas provin de la ei.
În Biblie e vorba de o rasă de uriaşi, numită Refaim, descendenţi din Rafa, cu şase degete la mâini şi la picioare (2 Sam. 21:20–21). Aceştia au fost obţinuţi pe Terra pe cale genetică de către îngerii căzuţi despre care se vorbeşte în cartea lui Enoch, descendenţi ai supravieţuitorilor care şi-au distrus planeta Maldek (Lucifer).
Atunci, de mult, giganţii cu părul roşu au fost creaţi genetic ca intermediari, cu scopul de a stăpâni omenirea, o rasă distrusă la Potop, dar care s-a reîncarnat in anumite familii umane.
Neanderthalienii din Europa şi Orientul Mijlociu aveau părul roşu, ca şi zeul egiptean Seth. Seti I, tatăl lui Ramses II, descendenţi din Seth, aveau părul roşu şi craniul alungit. L.A. Marzulli susţine că analizele ADN confirmă ipotezele sale cum că umanoizii Paracas sunt Nephilimii (Anunnaki) din textele Biblice, progeniturile îngerilor căzuţi şi a pământencelor, care au dat naştere la entităţi hibride, cu origine în Levant, cum indică analiza lor ADN. Îngerii căzuţi sunt deci extratereştri care au alterat genetic oamenii. Ei au descins pe muntele Hermon/Sion din Canaan / Fenicia (ţara Fenixului), la paralela 33, meridianul 33 după vechiul meridian zero al Parisului.
Marzulli spune că oamenii s-au săturat la un moment dat de această rasă ciudată şi au decis să-i elimine, dând naştere la exodul capetelor alungite, în nave, din Orientul Mijlociu spre Americi.
Schelete de giganţi au fost descoperite în toată lumea încă din antichitate: cartaginezii au descoperit două schelete de 11 m; în 1456 în Franţa, lângă un râu din Valence s-a descoperit un schelet de 7 m; în 1577 în cantonul Lucerna din Elveţia a fost descoperit sub un stejar doborât un schelet de 6 m; în 1613 în Franţa lângă castelul de Chaumont un schelet aproape complet de 7,7 m, altul de 5 m în Turcia în anii 1950. Goliat în jur de 1010 î.C. avea 3,2 m. Maximius Thrax (235-238) avea înălţimea de 2,6 m. Regele Og din Bashan (1400 î.C.) era înalt de 3,6 m. În SUA au fost descoperite mai multe schelete de uriaşi. În 24 mai 1798 la Hanover în Pennsylvania s-au găsit câteva schelete de 3,5 m. Ştirea a apărut în New York Times în 10 august 1880. În 1964 în Ecuador a fost descoperit un schelet de uriaş de 7,6 metri, estimat la 10.000 ani vechime. Este expus la un muzeu din Ecuador.
Peştera Lovelock din Nevada, a fost locuită din 2.600 î.C. până la mijlocul anilor 1800 î.C., de o rasă de uriaşi cu părul roşu. Fiind canibali, deveniseră foarte nepopulari indienilor Paiute care trăiau în acea zonă, şi care nu le făcea nicio plăcere să fie în meniul giganţilor. A existat un lung război între indienii Paiute şi giganţi, în urma căruia giganţii au fost obligaţi să se retragă în peşteră. Dar chiar şi din peşteră au continuat să vâneze oamenii tribului Paiute, până ce Paiuţii au aprins un foc imens la gura peşterii, care a omorât pe toţi uriaşii dinăuntru.
La Argedava, comuna Popeşti, judeţul Argeş, s-au descoperit în timpul săpăturilor arheologice din 1946-1954 schelete a 80 de uriaşi înalţi de 3-4 metri. În apropiere a fost descoperită, în 1926, o cetate dacică, posibil capitala lui Burebista înainte de a o muta la Sarmizegetusa. In România uriaşii erau numiţi „jidovi” şi „novaci”.
Un localnic, pe nume Ioniţă Florea, dezvăluia ziarului Libertatea cum a început să sape aici în 1947 cu alţi 30 de oameni din sat, angajaţi de o echipă de arheologi. „Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Șeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi de vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″.
Lumina Ascensiunii - toate drepturile de autor rezervate