Omenirea nu a fost suficient de pregătită pentru a urca o „pantă” atât de abruptă iar ajutorul de la Compania Cerului nu poate fi fara limite care sunt impuse chiar de catre noi, locuitorii planetei Pamant. Noi trebuie sa facem partea noastra de munca. Universul nu face schimbarea pentru noi, ci odata si impreună cu noi. Are răbdare pentru asta chiar dacă ar fi să dureze o vesnicie. Timpul Universului in dimensiunile superioare nu curge la fel cu al nostru. Dacă lucrurile se miscă incet in anumit sens in schimbările acestei lumi, atunci poate trebuie să considerăm printre motive si neincredera, indoielile si preocuparea constantă a mintii oamenilor cu ceea ce nu-si doresc in viata lor si care nu ajuta deloc in ridicarea frecventei lor de vibratie.
Pe de alta parte e importanta nu doar concentrarea mintii, dar să fie la ceea ce ne dorim si este pozitiv. Pe ce ne concentrăm mintea acel lucru il atragem la noi. Asta este legea atractiei.
Neparticiparea majoritătii dintre oameni la aceste schimbări cu intentie, cu credintă si gândire pozitivă a rezultat intr-o frână care a intârziat progresul acestor schimbări. Dacă majoritatea oamenilor nu inteleg că a te concentra pe ceea ce nu-ti doresti, si cu atitudini si emotii negative de ură, invidie, gelozie, ingâmfare, dorintă de a avea dreptate, teamă, iritare, deprimare, etc, cum poate atunci fluxul de energie de inaltă vibratie, care vine in aceast spatiu, să nu sufere o incetinire cu o astfel de fortă sinergică colectivă?
Cu toate acestea, foarte multe se intâmplă totusi si continuă să se intâmple, si tot mai multă lume incepe să recunoască in ei insisi si inafara lor aceste schimbări.
Esti co-creator al propriei realităti. Dacă vrei ceva in viată si „pui ibricul pe foc” cu clară intentie, răbdare si credintă atunci Universul iti trimite acea energie care rezonează cu ceea ce iti doresti. Dar dacă cineva gândeste mereu la ce nu vrea in viata sa, Universul ii trimite mai mult din ceea ce nu vrea sau nu isi doreste. Universul este la dispozitia ta, si iti trimite acel ceva pe care iti focalizezi atentia indiferent dacă in mod pozitiv sau negativ.
Un alt obstacol important in calea ridicării vibratiei si evolutiei constiintei este egoul. Ce folos este să cauti să intelegi lucruri spirituale atâta timp cât nu iti recunosti si controlezi egoul cu multimplele lui manifestari, de exemplu vrea să aibă dreptate, se simte „atacat”, mândru, neinteles, victimizat? In astfel de situatii in loc să te lasi dus de ego, opreste-te putin să vezi ce vrei in inima ta cu adevărat, dreptate sau iubire. Ce iti foloseste mai mult? Poate intr-un moment de sinceritate cu tine insuti, ti-ai da seama că dreptatea foloseste egoului, iar iubirea tie, păcii si fericirii tale interioare.
Ce manifesti, atragi la tine. Si manifesti asa cum percepi lumea din jurul tău si pe ceilalti. Si asta este crearea realitătii tale. Alegerea e totodeauna a ta. Nimeni nu este responsabil pentru ce alegi să creezi, si pe ceea ce alegi să iti focalizezi gândirea si atentia. Nu esti o victimă atunci când cineva consideri ca „te face” să te comporti in anume fel. Esti complet responsabil de reactiile tale indiferent ce face sau spune altcineva. Reactiile sunt un program creat de tine. A accepta responsabilitatea pentru reactiile tale, a căuta să intelegi, a căuta să păstrezi, si să creezi, acolo unde nu este, armonie in realtiile tale cu ceilalti, se numeste compasiune, iubire si iertare, si atragi aceleasi lucruri la tine. Fără iertare nu există pace. Iertarea dizolvă karma si traumele anterioare care te-au făcut să percepi realitatea in anume fel. Pentru ca dacă esti in iertare si iubire, atragi la tine iertare, eliberare, iubire, armonie, pace. Fără iubire nu contează nimic; sufletul caută in mod natural iubire si armonie. Egoul separare, frică, atac, dorinta de a avea dreptate.
Paul Ferrini spunea in legătură cu asta: „Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi. Îngâmfarea şi mândria intelectuală stau în calea trezirii noastre. [...]. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noastre cu ceilalţi.”
Dacă vrem o viată si o lume mai bună, trebuie să ne dăm seama de responsabilitatea pe care o avem cu totii in acest proces ca tot unitar, si unii fată de altii, si să contribuim mai mult la schimbarea acestei lumi prin acceptarea si manifestarea schimbărilor inerioare pozitive in propriile noastre atitudini, mentalităti si constiinte.
Lucian – Toate drepturile de autor sunt rezervate.