Edgar Cayce (18 martie 1877 – 1945), celebrul medium American, clarvăzător şi profet, a lăsat lumii o moştenire de 14.246 de „citiri”, disponibile astăzi, acoperind toate subiectele posibile. De fapt, în 43 ani, a oferit circa 22.000. Din acestea 70% pentru stabilirea diagnosticelor şi tratamentelor pentru diferiţi oameni care i le cereau şi pe care el le oferea gratuit. Mulţi care veneau la el erau consideraţi „incurabili” după părerea medicilor, sau veneau la el în ultim stadiu. Totuşi el a ajutat în vindecarea lor în foarte multe cazuri. Unele au dus la progres în medicină. În aceste citiri a făcut deseori referiri la vieţile anterioare. Subiecte interesante au fost despre viaţa şi învăţăturile lui Iisus Christos, despre continentele dispărute Atlantida, Lemuria, despre reîncarnare, şi multe altele. Cayce a făcut distincţie între Iisus ca suflet, şi Christos ca stare de conştiinţă şi fiinţare „dumnezeiască”, întrupată de el, şi pentru care fiecare suflet trebuie să se străduiască, urmând învăţăturile şi exemplul său.
Aceste citiri se mai studiază încă la Asociation for Research and Enlightment de la Virginia Beach. Cum obţinea aceste citiri? Aparent simplu: se întindea pe o canapea, închidea ochii, îşi aşeza mâinile împreunate pe stomac şi intra într-o stare modificată de conştiinţă în care avea acces la orice fel informaţie îi era cerută. Când se trezea nu avea nici o amintire conştientă legată de cele spuse. Puţini ştiu că fiecare suflet îşi scrie propria Carte a Vieţii pe filele spaţio-timpului, numite Înregistrările Akashice (sau Arhiva Akashică), prin propriile gânduri, vorbe şi fapte din toate vieţile lui. Acest lucru este în strânsă legătură cu conceptul de karma şi reîncarnare. Unele religii acceptă reîncarnarea în doctrina lor, altele nu. Hinduismul, Buddhismul, Taoismul, Iudaismul Hasidic Ortodox, Druidismul, etc. Din acest punct de vedere Creştinismul este in minoritate. În stare modificată de conştiinţă, Cayce avea acces la înregistrările Akashice. În stare de veghe nu vorbea de reîncarnare pentru că era un fundamentalist creştin, şi cum se ştie, religia Creştină nu admite acest concept începând cu Conciliul al doilea Ecumenic de la Constantinopol din anul 553. Cu alte cuvinte, fusese acceptat până atunci şi inclus în învăţăturile unor părinţi ai Bisericii Creştine în primele secole după Christos: Iustin Martir (100-165), Clement din Alexandria (155-220), Origene (185-254), Sf. Grigorie de Nisa (335-394), Sf. Augustin (354-430), dar si mai tarziu Sf. Francis din Assisi. Biblia face, de asemenea, referiri la acest lucru.
Cayce a făcut predicţii care s-au întâmplat întocmai. Există şi evenimente prezise care nu s-au întâmplat încă. Referindu-se la tranziţia către noua lume, Edgar Cayce a spus că această transformare va începe în 1998 dar nu va duce la sfârşitul lumii ci la o nouă eră de speranţă şi comuniune în spirit de adevăr, dreptate şi iubire.
El a profeţit schimbări fizice în multe părţi ale lumii, dar a vorbit şi despre schimbările politice, sociale şi economice din viitor, atât în ţara în care a trăit, cât şi în alte ţări:
„În America, în sânul forţelor politice, vedem o restabilire a puterii poporului în propriile lor mâini – o ruptură a cercurilor, a clicilor, în multe locuri” ( 3876)
[...] şi în ele stă speranţa lumii (din punct de vedere politic). Toţi oamenii trebuie să le recunoască dacă vor să fie împreună ca fraţii; nu să fie toţi de-o minte, dar ei ar trebui să fie toţi de un singur ţel, o singură speranţă …”( 5053-L1).
Sistemul economic în noua eră va fi, după Cayce, „o societate de cooperare şi coordonare, în care toţi vor munci împreună pentru binele tuturor”. Proprietatea privată excesivă şi acumularea de avere personală nenecesară este sursa multora dintre problemele lumii de astăzi. Proprietate cooperatistă liberă există chiar şi în America. Singurul tip de proprietate existentă în Ţările Române din cele mai vechi timpuri până în secolele XVI-XVII era „proprietatea obştească”. Formele de proprietate a viitorului se vor baza pe conştiinţă, şi probabil acest tip de proprietate va începe să fie, chiar dacă nu exclusivă, acceptată şi aderarea la ea liber consimţită, fără o impunere din partea statului sau a unei ideologii false, cum a fost cea „comunist-bolşevică”. Faptul că doar 1,6% din populaţie are în proprietate 80% din corporaţii în Statele Unite, nu este un lucru sănătos în climatul lumii de astăzi. Aşa cum spune Cayce, o nivelare trebuie cu siguranţă să vină. Cei mulţi nu vor rămâne veşnic în dependenţă economică de o mână de oameni. Însă nu prin revoluţii de stradă se vor schimba lucrurile ci prin schimbarea mentalităţii; printr-o revoluţie a conştiinţei. Pentru ca lumea să se schimbe trebuie mai intâi ca oamenii şi conştiinţa lor să se schimbe.
Trăim într-o lume a schimbărilor, mai rapide astăzi decât niciodată. Dacă omenirea va avea mâine o lume mai bună aici, este pentru că alege să manifeste forţele divine în această lume si viaţa personală, prin armonizarea cu Voinţa Divină. Pentru aceasta trebuie să renunţe la ego, la binele-răul personal şi judecata dualistă. Omenirea, dacă continuă să trăiască după legea junglei piere, aşa că va alege calea iubirii, păcii, armoniei, întrajutorării şi v-a supravieţui. Cayce a spus, „Există acele condiţii care în activitatea indivizilor, în ce priveşte gândirea şi eforturile lor, păstrează oraşele şi pământurile intacte, prin aplicarea legilor spirituale în asocierea cu ceilalţi”.
„Tendinţele în inimile şi sufletele oamenilor sunt astfel încât aceste schimbări, sau transformări, să poată fi realizate […] Este adevărat că omul face ordine din haos prin punerea în acord cu legea divină. Sau prin nesocotirea ei, omul aduce haos şi forţe distructive în experienţa lui” (seria 3976)
„Lumea, ca lume... şi-a pierdut idealul” spunea Cayce. „Omul poate să nu aibe aceeaşi idee [cu altul]. Omul – toţi oamenii – pot avea in schimb acelaşi ideal... că pacea, armonia, pot veni doar când toţi au acelaşi Ideal; nu o idee, dar <<Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!>> Aceasta este întreaga lege, aceasta este întregul răspuns pentru lume, pentru fiecare suflet. Acesta e răspunsul condiţiilor lumii aşa cum sunt ele astăzi.” (3976-8, 1932)
În citirile sale E. Cayce arată că acest timp va fi marcat de reîntruparea multor suflete care au trăit în Atlantida, având ca urmare un avans rapid în ştiinţă şi tehnologie, o redobândire şi aplicare a vechilor cunoştinţe. Acum se înţelege de ce nou este doar ce s-a uitat. „Căci aşa cum este înţeles de mulţi, în manifestarea pe pământ şi în ciclicitatea timpului, multe se repetă; şi aceia la putere, în posturi înalte sau mai puţin înalte, au oportunitatea de exprimare individuală. Nu e nimic nou sub soare. Ceea ce este a fost şi va fi din nou”. (1149-10)
Istoria tinde să se repete, dar nu la infinit. Aşa cum Atlantida s-a scufundat în urma unui cataclism în apele Atlanticului la 10.500 î.C. datorită forţelor întunericului, tot aşa asupra întregii planete a atârnat mult timp sabia lui Damocles, pericolul autodistrugerii datorită unor forţe ale răului prezente şi atunci şi acum. Despre Atlantida, Cayce a vorbit mult în citirile sale; în una din acestea spune: „Aşa cum e indicat aici, această entitate este un atlant. Se manifestă deci pe pământ în această perioadă când mulţi atlanţi au intrat. De aceasta puteţi fi siguri: nici un lider în nici o ţară sau regiune – fie prieten fie duşman, despre care crede entitatea – e altceva decât un atlant. Aşa cum am indicat, atlanţii au atins un aşa avans şi le-au fost încredinţate activităţi divine pe pământ. Dar – aşa ca şi această entitate – au uitat de la Cine sunt şi în Cine trăiesc cu toţii şi îşi au existenţa. Astfel ei au adus cu ei ceea ce a distrus trupul, dar nu şi sufletul. Rostul acestei entităţi pe pământ, este să fie o cale de binecuvântare cuiva astăzi, acum. Adică, să fie un exemplu a ceea ce este dat: „Veniţi la mine toţi cei care sunteţi slabi şi greu încercaţi, luaţi crucea mea şi învăţaţi de la mine”. Acestea sunt rosturile tale pe pământ. Şi acestea le vei manifesta frumos – sau din nou vei face un rateu mizerabil, aşa cum ai făcut în Atlantida şi aşa cum multe alte suflete fac în această eră” (2794-L-I).
„...Căci schimbările vin, asta e sigur – o evoluţie, sau revoluţie în ideile gândirii religioase. Baza lor pentru lume va veni eventual din Rusia; nu comunism, nu! Dar mai degrabă aceea ce este baza lor, asa cum Christos a învăţat – felul Lui de comunism!” (452-6, 1930)
Europa este o casă fărămiţată. Cu ani în urmă a fost experienţa unui popor care a fost subjugat pentru gratificarea şi satisfacţia câtorva, fără să ţină seama de drepturile altor oameni. Acei oameni trec prin experienţa unei renaşteri, şi este un ghimpe în carnea multora dintre naţiunile politice şi financiare din Europa, din lume...
- Care este numele acelei naţiuni la care se face referire?
- Rusia! (3976-8, ianuarie 1932)
„În dezvoltarea religioasă a Rusiei va veni mai marea speranţă a lumii. Când acela, sau un grup, mai apropiaţi în relaţii, vor lua un drum mai bun în schimbările treptate şi o aşezare finală a condiţiilor în ce priveşte conducerea lumii.” (3976-10, 1932)
Şase luni mai târziu a dat noi informaţii care au ajutat să clarifice predicţia anterioară.
Din Rusia va veni ceea ce poate fi baza a unei mai largi gândiri religioase, sau tendinţe... (3976-12, 1932)
În 1934 face o citire având ca subiect schimbările viitoare, ca raspuns la întrebarea „Îşi va împlini America destinul său?”:
„Mai degrabă ar trebui să fie pusă întrebarea ...îşi vor îndeplini oamenii ca indivizi acele canale care au fost aduse prin propria lor aplicare a cunoştinţelor în ei înşişi pentru a-şi îndeplini funcţia lor? Pentru că fiecare om, fiecare naţiune, este condus(ă), chiar aşa cum este în Ceruri. Pentru că vedeţi, Pământul este un model al acestui lucru în minte... şi este ca o umbră a adevărului spiritual, a vieţii şi luminii... Dacă nu va fi o acceptare în America a fraternităţii oamenilor, a iubirii aproapelui ca pe tine însuţi, civilizaţia va trebui să-şi îndrepte calea spre vest, şi din nou va trebui ca Mongolia, ca un popor nesuferit, să se ridice” (3976-15, 19 ianuarie 1934).
Hugh Lynn Cayce a întrebat despre situaţia din Rusia în iunie 1938. Răspuns:
„O nouă inţelegere a venit si va veni la un popor greu încercat. Aici, datorită jugului opresiunii, datorită egoismului, s-a ridicat o altă extremă. Numai când există libertate de exprimare, dreptul de credinţă aşa cum îţi dictează conştiinţa – până ce acestea nu sunt realizate, vor mai exista încă tulburări lăuntrice.” (3976-19, iunie 1938)
Această citire a fost continuată patru zile mai târziu, avertizand de posibilitatea unei revoluţii în America.
„Noi suntem cei care îl avem în grijă pe fratele nostru. Atunci, dacă cei în poziţie să ofere mijloacele lor, averea lor, pregatirea lor, funcţiile lor, nu iau acest lucru in considerare, trebuie să vină acea nivelare. Căci dacă nu este acest lucru luat in considerare, trebuie eventual să fie o revoluţie în această ţară—şi va fi o diviziune a părţilor una împotriva celeilalte. Căci acestea sunt mijloacele de nivelare... la care omul recurge când există prea mult într-o zonă şi o lipsă de necesităţi ale vieţii în altele. Acestea sunt felurile în care apar asemenea lucruri cum sunt crime, revolte şi tot felul de perturbări[...]Căci toţi stau ca unul în faţa Lui. Căci Domnul nu respectă persoana(egoul), şi aceste lucruri nu pot mult timp exista[...]atunci, America—Statele Unite—trebuie să fie avertizate. Căci cui aparţine averea? Cui aparţin posibilităţile acestui pământ? Aparţin acelora care le-au moştenit, acelora carora le-au fost date poziţii de putere? Sau acelora care prin munca lor, cu sudoarea frunţii lor, au produs-o? (3976-19, iunie1938)
Un an mai târziu, în iunie 1939, când Cayce a dat un discurs despre problemele majore cu care se confruntă poporul American, a avertizat din nou în legătură cu posibila revoluţie:
„Idealurile, scopurile care au dus la înfiinţarea naţiunii sunt bune [...] trebuie să existe din partea fiecărui om, aderarea la acele principii care au cauzat formularea gândirii Americane. [...] dacă are loc o întoarcere a fiecărui bărbat şi femeie la gândirea lui Dumnezeu, atunci putem rezolva orice problemă [...] Vor avea loc tulburari [...] Că acestea vor fi parte a experienţei Americane este datorită necredinţei! [...] Dacă nu există o unitate de intenţie şi scop din partea tuturor, aceasta va aduce într-o zi—aici—în America—revoluţie!”
Intrebare: Cum putem să ne protejăm democraţia?
Raspuns: Nu ridicaţi democraţia, nici alt nume, deasupra frăţiei omului ca fii a lui Dumnezeu Tatăl! (3976-24)
La citirea finală la World Affairs în 22 iunie, 1944, cu mai puţin de şase luni înainte de încetarea din viaţă, Edgar Cayce subliniază rolul Rusiei in viitor în prietenie cu America şi face referire la „păcatul” Americii, Angliei, Frantei, Italiei, Chinei:
„Din Rusia va veni speranţa lumii, nu ceea ce este uneori numit comunist sau bolşevic; nu. Dar libertate, libertate! Că fiecare om va trăi pentru aproapele său! Principiul s-a născut. Va dura ani pentru ca el să se cristalizeze, dar din Rusia va veni din nou speranţa lumii. Călăuzita de ce? De acea prietenie cu naţiunea care a pus pe moneda lor prezentă <<In God We Trust>>. Care este spiritul Americii? Cele mai multe persoane se laudă pufnind cu mândrie „libertate”. Libertatea faţă de ce? Când legaţi inimile şi minţile oamenilor prin diferite moduri şi maniere, le dă asta libertatea de exprimare? Libertatea de cult, libertatea faţă de sărăcie? Simti asta în inima ta atunci când îți plăteşti datoriile [In God We Trust]? Foloseşti asta în rugăciunea ta, sau atunci când îți trimiti misionarii în alte țări? „Îl dau pentru ca am încredere în Dumnezeu”? Nu pentru alti cincizeci de cenți! În aplicarea acestor principii, în acele forme și moduri în care națiunile pământului măsoară în activitățile lor, da, sigur, America se poate lăuda, dar mai degrabă este acel principiu care este uitat atunci când acesta este cazul, şi acesta este păcatul Americii.
Aşa în Anglia, unde au venit ideile - nu idealurile - ideile de a fi măcar un pic mai bine decât ceilalti. Trebuie să creşti pentru a ajunge la nivelul la care meriti să fi cunoscut, meriti să primesti. Aceasta a fost şi este păcatul Angliei.”
Ca și în Franța, la care acest principiu a făcut apel în primul rând, unde apoi a venit ceea ce era îmbucurător doar dorințelor trupeşti - este păcatul Franței.
În acea națiune, unde a fost Roma la început, când a fost desfășurarea acelor principii, creșterea lor, căderea lor, care a fost cauza căderii ei? La fel ca la Babel. Disensiunile, activitătile care le-au pus în aplicare într-un domeniu sau altul, servitutea; că puțini doar s-ar pune de acord, că puțini chiar şi-ar putea declara unitatea cu forțele superioare. Căci a lor a fost calea care pare dreaptă unui om, dar sfârșitul este moartea. Acesta este păcatul Italiei.
Păcatul Chinei? Da, există acea liniște care nu va fi abătută, salvată de creșterea lentă. A fost o creștere, un flux in țară în veacurile în care vroia doar să fie lăsată în pace să fie mulțumită cu sine. S-a trezit într-o zi și şi-a tăiat părul! Și a început să gândească și să facă ceva cu gândirea ei! Aici, va fi într-o zi leagănul Creştinătăţii aplicat în vieţile oamenilor. Da, este foarte departe aşa cum socoteşte omul timpul, dar e doar o zi în inima lui Dumnezeu – căci mâine China se va trezi. Fiecare suflet care ajunge la aceste intelegeri să facă atunci ceva în propria lui inimă." (3976-29, 22 iunie1944)
Lumina Ascensiunii.
Toate drepturile de autor rezervate. Articolul nu poate fi reprodus sau republicat fără permisiunea autorului, dar poate fi oferit un link la acesta de pe un alt blog.